Comportamentul sexual al copiilor

Desi pentru cititorii nostri acest subiect poate parea ciudat sau exagerat, parintii trebuie sa stie si sa inteleaga ca si copiii sub 12 ani au comportamente si gesturi sexuale. Este important ca aceste comportamente pot sa fie, in functie de frecventa lor, indicatori ai unor probleme cu care se confrunta copiii (copilul a fost expus prematur la cunostinte care ii depasesc puterea de intelegere, a fost agresat sau foloseste aceste comportamente pentru a capta atentia).

Acest articol va fi primul dintr-o serie care abordeaza acest subiect, pentru multi parinti spinos, deoarece primii responsabili de educatia copilului sunt parintii. Ei sunt (sau trebuie sa fie) cei mai apropiati de copil, ei ii induma primii pasi in viata. Ei trebuie sa stie de ce copilul lor se comporta asa, sa poata face diferenta dintre comportamentele normale in dezvoltarea copilului si cele disfunctionale si sa directioneze comportamentul copilului inspre dezvoltare.

Comportamentul sexual normal al copiilor este una dintre modalitatile de a explora si de a invata despre ei si despre mediul inconjurator. In acest sens, comportamentul sexual nu este cu nimic diferit de celelalte jocuri pe care le manifesta copilul. T.C. Johnson, expert in dezvoltarea sexuala a copilului, spune ca explorarea naturala si sanatoasa a sexualitatii in copilarie este „un proces de strangere de informatii prin care copiii isi descopera propriul corp si corpul celorlalti copii prin privit si atins (ex. Jocul de-a doctorul), la fel cum descopera rolurile si comportamentele de gen (ex. Jocul de-a mama si de-a tata)”.

Pana la varsta de sase ani copilului ii place sa umble dezbracat. Probabil ca multi parinti isi amintesc cat de greu reuseau sa puna scutecul curat copilului, deoarece a fi gol ii ofera unui copil o stare de bine. Copilul isi exploreaza corpul prin atingere, iar daca va vedeti copilul atingandu-si organele genitale trebuie sa stiti ca acest lucru este firesc, este normalitate, este felul in care isi satisface curiozitatea. In plus, atingerea propriului corp ii ofera placere si satisfactie, dar aceasta placere nu este corespondenta celei sexuale a adultului.

De reactia parintelui in momentele in care copilul are un comportament sexual depinde dezvoltarea armonioasa a viitorului adolescent si adult. Va oferim cateva idei despre cum sa reactionati (sau nu) in astfel de situatii.

  1. Incercati sa intelegeti ce se intampla– de multe ori „ceea ce vedem nu e ceea ce pare”, adica un parinte grijuliu poate da proportii inimaginabile unei intamplari care are o explicatie fireasca. Inainte sa luati masuri, incercati sa vedeti ce a generat acest comportament, care ar putea fi cauzele sau explicatia logica a comportamentului copilului tau.
  2. Nu reactionati agresiv sau exagerat– aceasta poate fi o greseala frecvent intalnita. Este oarecum firesc sa te gandesti la ce e mai rau si sa te sperii, dar ii vei transmite si copilului tau starea ta de panica. In acest caz, copilul va asocia comportamentul cu panica, furia sau frica, rezultatul putand fi, in multe cazuri, dezastruos. Va intelege ca nu e bine, dar va incerca sa repete comportamentul. Consecinta este ca il vei indeparta de tine, se va ascunde de tine si va asocia ca adolescent sau adult sexualitatea cu ceva urat, care trebuie ascuns. Foarte multe dintre cazurile adolescentilor care nu se plac au ca sursa acest tip de comportament al parintelui.
  3. Ramaneti calm– in orice situatie tensionata (chiar daca tensiunea este doar la tine), calmul poate fi cel mai bun sfetnic. Ramanand calm, poti evalua corect situatia si poti reactiona intr-un mod care sa iti apropie copilul. Chiar daca pe moment simti ca explodezi, trage aer adanc in piept, pleaca de langa copil (poti, de exemplu, sa mergi sa te sfatuiesi cu partenerul sau cu o persoana in care ai incredere) si interactioneaza cu copilul doar dupa ce te-ai calmat.
  4. Puneti intrebari– astfel poti afla ce a declansat comportamentul, vei intelege de ce a aparut acesta. Intrebarile trebuie sa fie simple, pe limbajul copilului si sa fie adresate pe un ton moderat. Incercati sa nu folositi intrebari care sa genereze raspunsuri de tipul „da” sau „nu”, deoarece scopul acestor intrebari este sa obtinem cat mai multe detalii de la copil.
  5. Opriti comportamentul– chiar daca este un comportament normal in dezvoltarea copilului, acesta trebuie oprit. Daca, de exemplu, copilul isi atinge „zonele intime” in public, explicati-i ca nu este in regula. La fel, daca incearca sa atinga alti copii, comportamentul trebuie oprit, pe un ton bland, dar ferm. Trebuie sa aflati daca are intrebari dupa ce i s-a interzis sa „faca lucrul acela” si sa fiti pregatit sa ii raspundeti. Nu il faceti sa se simta vinovat.
  6. Nu pedepsiti– dupa cum am spus mai sus, nu este bine sa reactionati exagerat sau agresiv. Pedeapsa este similara cu o astfel de reactie, deoarece, pe termen lung, poate avea aceleasi rezultate: asocierea sexualitatii cu ceva urat si afectarea dezvoltarii sexuale a copilului. Nu dorim nici ca indivizi, nici ca societate, sa crestem o generatie de adulti inhibati sexual.
  7. Redirectionati comportamentul– la varste fragede este mai greu sa oprim doar prin explicatii un copil de la a face ceva ce ii place. De aceea, cu cat este mai mic, cu atat este mai usoara oprirea comportamentului prin redirectionarea copilului catre alte activitati – jucarii sau jocuri. Daca nu reusiti cu vechile jocuri, incercati cu altele noi. Atentie! Nu ii distrageti atentia in mod exagerat. Poate observa foarte repede acest lucru si, pe viitor, il va folosi ca arma pentru a atrage atentia celor din jur (poate confunda cu recompensa).
  8. Educati copilul– daca se iveste oportunitatea de a se afla intr-o situatie jenanta (nu stresanta!!!), folositi aceasta oportunitate pentru a-l invata limitele sanatoase si regulile comportamentului sexual.
  9. Nu ignorati– chiar daca stiti ca un copil manifesta comportamente sexuale ca parte normala a procesului de dezvoltare, nu inseamna ca este bine sa il ignorati. Un copil care are un anumit comportament trebuie, de fapt, sa invete ceva. Aflati ce are nevoie sa invete copilul dumneavoastra. De exemplu,  parintele poate invata copilul ca este normal sa fie curios in legatura ci corpul celorlalti, dar ca zonele intime trebuie sa ramana intime chiar si intre prieteni.